Două şcoli creştine – Jacobus Fruyter din Apeldoorn, Olanda şi Liceul Teologic Baptist "Emanuel" din Oradea, România – au încheiat un acord de parteneriat prin care şi-au propus să descopere adevăratele valori din orice cultură, pornind de la constatarea că în cartea Proverbe (şi nu numai) Dumnezeu a lăsat un ghid extraordinar de bune maniere care sunt valabile pe orice coordonate spaţio-temporale, făcându-i pe cei care respectă aceste reguli de conduită demni de respect în orice societate ar trăi.

Participanţii la acest proiect au fost 10 elevi din Olanda şi 10 din România, aleşi astfel încât să fie încurajaţi elevii serioşi prin oferirea acestei posibilităţi ca pe o răsplată a ascultării şi a efortului lor consecvent de a învăţa.

Activităţile desfăşurate în timpul vizitei elevilor din Olanda au avut constant preocuparea de a-L slăvi pe Dumnezeu, de a ne apropia de El şi de a încuraja trăirea care Lui îi este plăcută.

Vizita olandezilor a ţinut o săptămână şi au avut parte de o mulţime de activităţi interesante: sculptură în fructe, excursie la Castelul Goga, la Muzeul Proverbelor, la un atelier de olărit unde am exersat şi noi meşterirea ulcelelor, la Peştera Urşilor, la Boga.

Ne-a plăcut la muzeul bunicii doamnei profesoare Andreia Ocoş să observăm legătura strânsă a omului credincios cu Dumnezeu: fiecare obiect din gospodăria-muzeu avea ataşat un proverb potrivit din Biblie, semn că omul cu adevărat credincios îl poartă pe Dumnezeu cu el peste tot, nu numai duminica, la biserică. Ne-am zidit împreună sufleteşte având-o ca invitată pe sora Silvia Tărniceru. Cu toţii am fost încurajaţi în credinţă auzindu-i mărturia: rezistenţa în timpul persecuţiei şi credinţa în ciuda celor trei tipuri de cancer pe care le-a învins!

Excursia la Cetăţile Ponorului, la "Balcoane", condusă de d-l profesor Iştoc Florin i-a lăsat de-a dreptul fără suflare, ca pe Împărăteasa din Seba. Foarte curioşi de istoria ţării noastre – şi mai ales de ceea ce s-a întâmplat cu credincioşii în timpul comunismului – le-am spus că viaţa de credinţă seamănă cu cărăruia aceea periculoasă prin munţi: cu cât traseul este mai dificil, cu atât devenim mai responsabili, mai disciplinaţi, ţinem cât mai aproape rândurile – şi mijlocul căii, dar şi răsplata este pe măsură!

Duminica am avut o zi taaare aproape de cer! Dimineaţa am avut un serviciu divin în mijlocul naturii frumoase, create de Dumnezeu, ceea ce poate spori sentimentele de admiraţie la adresa unui Creator atât de minunat! Ne-am aşezat pe un platou înconjurat de măreţia munţilor, am dus o orgă cu prelungitor acolo şi ne-am simţit în prezenţa lui Dumnezeu. A predicat fratele Hessel Snoek despre Dumnezeu, cel mai minunat Stăpân al unui om, prezentându-şi mărturia. La început, biserica şi religia au avut pentru el un rol cu totul neînsemnat, iar când Dumnezeu l-a chemat să trăiască aproape de El, nu L-a băgat în seamă. Statul i-a confiscat ambarcaţiunile de vreo 10 milioane de euro pentru pescuitul prietenos şi a trebuit să se angajeze în fabrică. Viaţa lui nu s-a schimbat şi a urmat a doua chemare: a avut un accident şi a devenit amnezic – nu şi-a recunoscut nici măcar copilaşul de trei săptămâni. Revenindu-şi, şi-a dat seama de chemarea lui Dumnezeu şi a încercat să nu mai meargă în baruri şi să vină la biserică, dar inima era tot rece. Atunci, Dumnezeu i-a adresat o chemare mult mai puternică: la trei ani, copilaşul a fost diagnosticat cu tumoră pe creier, spunându-i-se că nu se mai poate face absolut nimic şi că mai are cel mult un an... A albit complet într-o singură noapte. Dar şi-a dăruit viaţa total lui Dumnezeu, iar copilul, vindecat pe deplin, are acum 17 ani. A studiat teologia, muncind în fabrică şi a devenit un slujitor devotat al lui Dumnezeu.

După masă am avut ocazia minunată de a fi la Biserica "Emanuel" unde am avut un program împreună, iar predica fratelui păstor Hnatiuc a adus o trezire spirituală în inima unuia dintre profesorii olandezi!

Elevii români au dovedit o maturitate şi o responsabilitate deosebită cu această ocazie: ca nişte adulţi, se gândeau ce să mai facă pentru musafiri şi s-au întrecut pe ei înşişi să dovedească dragostea faţă de aproapele. Debora Demeter, Georgiana Chiş, Mădălina Pelea au făcut chiar şi brioşe pe care au scris cu cremă numele fiecărui participant la excursie. S-au interesat inclusiv de numele şoferilor, ca să nu se simtă nimeni uitat! Ce-a mai contat că s-au topit toate până la Boga, intenţia lor a fost încântătoare! Mulţumim si familiei Bala pentru cireşe!

Am învăţat să fim gazde bune, să fim mai responsabili, mai atenţi la nevoile celorlalţi, au spus acasă că au fost trataţi frumos şi, ca o dovadă în plus, ar dori să vină şi anul viitor cu altă echipă de copii! Mai presus de orice însă, am văzut că avem acelaşi Dumnezeu, că sunt şi în Olanda copii ai Lui şi că, fiind ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu, suntem socotiţi, oriunde, adevăraţi prinţi, în orice cultură şi în orice societate!